Teroarea din biserică – Cazul Texas

Duminica trecută, 26 de persoane au murit într-o biserică baptistă dintr-un orășel din Texas, după ce un tânăr înarmat cu armă semiautomată a intrat în mijlocul serviciului divin și a început să tragă în stânga și în dreapta.

Pastorul bisericii şi soţia sa erau plecaţi din oraș. Fiica lor de 14 ani a murit. Pastorul invitat să îi ţină locul şi soţia acestuia au murit. La fel și fiul său și soţia sa, care era gravidă. Alţi patru copii ai cuplului au murit și ei. Trei generaţii ale unei singure familii au dispărut în câteva minute… o familie dedicată profesional și personal lucrării lui Dumnezeu. Totul s-a întâmplat într-un mic orășel de doar câteva sute de oameni, tăcut și liniștit, într-un loc de închinare, unde oamenii merg tocmai pentru pacea sufletului lor. Este greu să nu te întrebi de ce sunt bisericile ţinte pentru astfel de atacuri.

De ce în biserică?

Sunt incidentele de acest tip mai multe acum decât în trecut? Sau este doar o impresie generată de accesul la informaţii din ultimii ani? Au loc mai des în biserici decât în alte locuri sau este și aceasta o impresie generată de faptul că știrile gravitează mai degrabă în jurul crimelor cât mai odioase și al victimelor cât mai inocente?

Părerile sunt împărţite la prima întrebare. În lipsa unor statistici oficiale despre masacre în masă care să dateze de câteva decenii și a unei definiţii unice pentru ce înseamnă masacru în masă, este greu să tragi o concluzie fără emoţii, mai ales că majoritatea statisticilor sunt făcute de organizaţii nonguvernamentale pe baza rapoartelor din presă. Presa poate fi însă destul de mercenară la acest capitol, nu relatează despre orice. Astfel, The Economist se bazează pe informaţii de la o revistă nonprofit și arată că numărul incidentelor și al victimelor a crescut în ultimii zece ani. Altă organizaţie nonprofit, care se bazează pe rapoarte din presă, arată că toate tipurile de incidente violente care implică arme s-au înmulţit, inclusiv masacrele în masă, de la 273 în 2014 la 383 în 2016.

Un studiu realizat recent de Serviciul de Cercetare al Congresului, cunoscut drept think tankul Congresului american, a descoperit o ușoară creștere a numărului de incidente în care au murit cel puţin patru persoane, pe perioada 2009-2013, faţă de precedenţii cinci ani. Însă Alan Fox, criminolog la Universitatea Northeastern,  spune că este totul o chestiune de calcul și că, dacă s-ar fi calculat pe patru ani, în loc de cinci, s-ar fi observat că tendinţa este de menţinere, cu o oarecare descreștere. Părerea profesorului, care este și autorul unei cărţi despre crimele în masă, este că percepţia despre aceste crime a crescut mai mult decât crimele în sine, datorită internetelui și a televiziunilor de știri, care trebuie să repete aceleași știri 24/24. Autorii unei alte cărţi despre media, mituri și masacre în masă susţin cam același punct de vedere ca Fox, și anume că media americană face un deserviciu vorbind despre o epidemie de masacre, deși nu ar fi o mare diferenţă faţă de ani 1970-1980. Aceștia numără 306 cazuri de masacre în masă în 2014, o diferenţă destul de mare faţă de 273, dar tot susţin că acestea nu sunt în creștere, ci trendul este stabil, doar că spun asta pe baza unui studiu din 2014. Statistic vorbind, autorii arată astfel că riscul ca cineva să devină victima unui masacru în masă, indiferent de locaţie, este mai mic de 0,0005%, ceea ce înseamnă că este mai probabil să fie lovit de trăznet.

Există o singură bază de date care se concentrează pe incidente armate în locuri religioase, dar ia în calcul doar bisericile creștine și doar până în 2005. Baza de date, extrasă tot din rapoarte media, arată că în perioada 1980-2005 se menţine un număr similar de incidente anuale, exceptând anii 2001-2003, imediat după atentatele teroriste de la Turnurile Gemene. Alte studii arată că bisericile nu sunt „preferate” în mod special de atacatori. În mai mult de două treimi dintre cazuri, incidentele au loc în reședinţe private, care nu prezintă nici pe departe același interes pentru mass-media ca cele 28% dintre cazuri care se întâmplă în spaţii publice, școli, săli de concerte, biserici.

Deși motivaţiile pot diferi mult de la un atacator la altul, iar unele nu pot fi decât bănuite când atacatorul este omorât sau se sinucide, există anumite elemente care se repetă. Faptul că sunt alese locuri unde pot să facă daune cât mai mari cu efort minim, adică locuri în care riscul de a fi împiedicaţi este minim. Al doilea element observat în 57% dintre cazuri este faptul că aceștia au un trecut de violenţă domestică, în care partenerii de viaţă sau membrii familiei au fost primele victime ale agresorului.

În cazul de faţă, tânărul de 26 de ani, Patrick Kelley, a fost dat afară din armata americană și condamnat la un an de închisoare pentru că și-a bătut soţia și copilul. Conform BBC, acesta îi trimitea mesaje ameninţătoare și soacrei sale, care frecventează congregaţia First Baptist Church, dar care nu a fost prezentă în duminica cu pricina. În 98% dintre cazurile de masacru, atacatorii sunt bărbaţi, iar 68% dintre victime sunt femei și copii. În 54% dintre cazuri, atacatorul urmărește în primul rând să omoare un membru de familie, de obicei partener sau fost partener. Experţii sunt de părere că abuzul domestic este o formă de control care poate fi exercitată în foarte multe feluri și că de obicei se ajunge la violenţă în masă când atacatorul simte că pierde controlul asupra victimei. „Deja știm că există o legătură foarte strânsă între violenţa domestică și deţinerea de arme, iar dacă adaugi și conexiunea cu masacrele, chiar nu înţeleg de ce legiuitorii nu iau problema în serios”, spune președintele National Network to End Domestic Violence. Un răspuns este faptul că legiuitorii văd armele ca parte din problemă, iar, pe oameni, făcându-și dreptate ca în Vestul Sălbatic în numele libertăţii de a se proteja singuri.

Bunul samaritean poartă armă

Farida Brown are 73 de ani și este membră a congregaţiei First Baptist Church de 10 ani. Niciodată nu a lipsit de la serviciul divin de duminică. Nu a lipsit nici pe 5 noiembrie. Acum este norocoasă sau, cum spune chiar ea, „binecuvântată” să fie în viaţă. Prietenii cu care își petrecea timpul de obicei și care făceau parte din aceeași biserică au murit.

citeste mai mult: https://semneletimpului.ro/international/america-de-nord/americani/teroarea-din-biserica-cazul-texas.html

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s