Sari la conținut
Reclame

Îmi pare rău, dar azi nu mai aștept cu credincioșie

Ora 4. Sună alarma. Sună alarma. Caut telefonul și dau să îl arunc pentru a dormi în continuare. Realizez. Azi plec din Cluj. Era ultima mea vizită la Cluj pe acest an. Ajung somnoroasă la gară. Uberul m-a purtat destul de mult prin oraș. Nu mă supăram. Nu voiam să plec.

Inima îmi era grea. Era prima oară când aveam impresia că las o parte din mine acolo. Știu, pare ilogic. Dar m-am urcat în tren și am lăsat Clujul în spate. Pentru că am plecat de dimineață, sunt convinsă că ploaia s-a oprit și a fost o zi senină.

Ajung în Salonta. Oamenii îmi priveau lung pălăria. Da, pentru prima oară nu mă simțeam acasă în acest orășel. Dar îmi doream să ajung la ai mei.

Poate te întrebi ce legătură are acest introducere cu titlul articolului. Are. Dacă nu era Clujul, nu era acest articol. Această schimbare.

Am mers un om și am venit un alt om. Același zâmbet, aceeași pălărie, dar o altă inimă.

Oamenii nu se întâlnesc din greșeală și mereu e un scop în întâlnirea lor. Am întâlnit în aceste zile oameni pe care nici în vis nu mă așteptam să îi întâlnesc. Dacă și-au pus amprenta asupra mea? Da.

Scriu pe acest blog de 5 ani. Îmi aștept soțul de la 14 ani. Și am făcut-o cum am crezut eu mai bine. Am început să îi scriu scrisori din liceu. Fiecare scrisoare se încheia cu acel: ”Cu credincioșie, a ta.” Anul trecut am scos un jurnal cu această idee.

M-am uitat la tot ce a fost până acum și mi-am dat seama că am greșit. Nu, nu a fost credincioșie.

Nu. A fost har.

Să vă povestesc mai pe larg. 

Mereu am fost protejată. Nu am fost expusă mai deloc. Dacă nu era acest blog, poate până acum nu vorbeam cu nici măcar un băiat. Deci mi-a fost ușor să zic acel: ”Cu credincioșie, a ta.” Am trăit cu impresia că a-l aștepta pe acel ”EL” fără să îmi împart inima îl obligă pe Dumnezeu să îmi dăruiască un soț care s-a rugat la fel. Și chiar aveam impresia că doar așa e bine. Și după cum cineva îmi zicea, încercam să insuflu încredințarea mea altor persoane. Așa s-a născut blogul. Nu, nu. Nu regret nimic.

Până la urmă toți ne maturizăm. Și dacă aș lua-o de la capăt, aș proceda aproape la fel.

Azi inima mea e la fel de întreagă. Ultima lună a fost una în care puteam să zic ”Da” de câteva ori. Și da, erau băieți buni. Asta pentru cine e curios dacă vorbesc sau nu cu un băiat. Nu, nu o fac. De fapt, ca să fiu sinceră vorbesc, Străinul. Dar despre el v-am povestit într-un articol mai vechi. După cum îmi zicea cineva: ”Îți place să fii de capul tău.”

https://www.boradoroteea.com/single-post/2017/10/25/%C3%8Emi-pare-r%C4%83u-dar-azi-nu-mai-a%C8%99tept-cu-credincio%C8%99ie

Categorii

Stiri

Reclame

ADMIN Vizualizare tot

Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: