Fostul luptător de MMA Ghiță Ignat( URSUL CARPATIN) Liber pe jumătate – haina de nuntă!

Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți!

Dumnezeu mi-a pus pe inimă să vă scriu câteva rânduri din locul în care mă aflu acum și anume, din arestul Poliției Județene Suceava.

Este drept că am fost eliberat din Penitenciarul Botoșani, după ce am executat mandatul de 4 ani la care am fost condamnat. Așadar, am fost eliberat pe jumătate, cum s-ar spune, pentru că în momentul în care trebuia să ies pe poarta închisorii trei ofițeri de poliție s-au legitimat și mi-au spus că va trebui să fiu arestat din nou către dumnealor în baza unui mandat european de arestare. Nu am fost neapărat surprins de această veste, deoarece știam de ceva vreme că pe numele meu exista un alt mandat de arestare, însă este vorba despre un sentiment, despre o trăire pe care am experimentat-o atunci și despre care doresc să vă scriu.

În câteva cuvinte vreau să vă povestesc cum a fost ultima zi în închisoarea din Botoșani și prima zi în arestul din Suceava.

Am început ziua de marți, 29 august 2017, într-un mod normal pentru un penitenciar: m-am trezit pe la 6:30, m-am spălat pe față, mi-am aranjat patul, apoi am așteptat apelul de la ora 7:00, la apel se schimbă tura celor care ne păzesc, atunci tura nou-formată din 2 ofițeri intră în fiecare celulă, numărând deținuții și bătând cu un ciocan în gratiile de la geamuri, astfel verificându-le să vadă dacă deținuții nu au încercat peste noapte să le taie pentru a evada, este o măsură de siguranță bătutul gratiilor care se face de două ori pe zi.

După apel, m-am îndreptat către hrană, caut să nu încep nici o zi fără ca prima dată să mă hrănesc, am luat astfel Biblia și am citit 3 capitole de dimineață, acestea sunt prima hrană pe care o servesc în fiecare dimineață. M-am rugat apoi, m-am întins în pat, gândindu-mă la cei dragi, la copii, la Adriana, și la faptul că acea zi urma să fie ultima în Penitenciarul Botoșani. Deși știam așa cum am scris mai sus că mai există un mandat pe numele meu, totuși în inima mea se strecurase gândul că poate totuși nu voi fi arestat din nou chiar atunci și că în ciuda a ceea ce urma să se întâmple voi putea petrece o zi măcar în familie.

Gândurile mi-au fost spulberate de Petrică, coleg deținut, partener de antrenament și prin harul lui Dumnezeu viitor frate în Hristos. Petrică mi-a sugerat că ar fi bine să băgăm un antrenament pentru că asta ar face să mai scadă tensiunea și în plus ar mai trece vreo două ore foarte repede.

Așadar, pe la ora 8:30 am început antrenamentul, mai erau câteva ore până urma să aibă loc eliberarea, timpul începuse să treacă din ce în ce mai greu, iar tensiunea să crească.

Am făcut un antrenament de triceps și câteva serii de abdomene la sfârșit, totul a luat cam o oră și jumătate, ne-am întors la celulă, unde am încălzit niște apă și ne-am spălat. După aceasta, Petrică a început să-și pregătească geanta, el fiind unul dintre cei șase deținuți care împreună cu mine urma să părăsim penitenciarul în acea zi.

Am simțit nevoia de un moment în care să fiu singur, astfel m-am dus la clubul secției a V-a, acolo unde am muncit peste doi ani de zile, acolo unde aproape zilnic ne-am adunat în Numele Domnului Iisus Hristos un număr de deținuți, unde am cântat Domnului, unde ne-am rugat și unde prin harul lui Dumnezeu s-a vestit Evanghelia aproape zilnic, locul în care în ultimii doi ani 24 de deținuți au mărturisit pe Iisus Hristos ca Domn și Mântuitor personal în apa botezului. Slăvit să fie Dumnezeu!

citeste mai mult: https://georgeignat.com/liber-pe-jumatate-haina-de-nunta/

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s